Ce ne dorim…

Să citești este grozav!

Studiile din ultima vreme au dezvăluit faptul îngrijorător că în România copiii nu mai citesc cărți. De fapt, societatea modernă se confruntă cu această problemă a lipsei interesului față de cărți, datorită în special faptului că tehnologia modernă ne acaparează viața cotidiană din ce în ce mai mult.

Înainte ca toate dispozitivele moderne (calculatoare, televizoare, telefoane mobile etc) să intre în viața noastră, cărțile și joaca în aer liber erau cele mai mari surse de distracție. Încă de mici eram încurajați de părinți să citim cărți peste cărți, să ne exprimăm creativitatea, să ne îmbogățim imaginația, să inventăm, să visăm, să povestim, să împărtășim. Cine nu-și aduce aminte de cărțile vechi cu imagini fantastice, de legendele Olimpului, de aventurile lui Habarnam sau de poveștile nemuritoare, care ne-au făcut serile mai frumoase și pline de aventură, când citeam sub plapumă și ne minunam de ce poate face Făt Frumos sau cât de curajoși au fost cei șapte pitici.

În zilele noastre lucrurile stau complet diferit. Tinerii, în special cei de școală generală și liceu, nu mai au nici un fel de atracție către cărți, având în vedere ca majoritatea timpului lor este ocupat de calculator, telefon sau televizor. La sfârșitul celor 12 ani de școală, se trezesc neștiutori, nepregătiți, neinstruiți, obosiți și plictisiți, dornici să scape de școală și de orele fără sens. În fața unui bacalaureaut pentru care nu au învățat, pentru care nimeni nu i-a pregătit așa cum trebuie, dau greș, pentru că, nu mai au nici un interes de a învăța.

Problemele încep însă mult mai devreme, când, bazându-se pe aceeași programă învechită pe care o folosim de ani de zile, profesorii continuă să creeze generații de copii pe care școala nu-i mai atrage, ci îi plictisește sau îi sperie. Orele sunt ținute într-o atmosferă solemnă, copiii trebuie să stea drepți în bănci în timp ce profesorii turuie iar copiii scriu după dictare texte pe care nu le înțeleg.

Alte țări, care și-au adaptat sitemul de învățământ la nevoile copiilor, au înțeles că educația nu mai stă în mâinile lor, ci ale elevilor. Ei sunt cei care dictează acum ce vor să învețe și mai ales cum, cum vor să li se vorbească și dacă au nevoie de mai multă atenție sau nu.

Învățământul trebuie să fie centrat pe copil nu pe profesor, iar materia ar trebui să fie adaptată zilelor noastre. Am creat noi idei, noi lumi, noi principii, le-am pus în brațe o nouă tehnologie, dar am rămas în urmă la capitolele educarea și înțelegerea copiilor.

Care este soluția?

Schimbarea totală a sistemului de învățământ, adaptarea lui la ceea ce vor copiii să învețe, nu la ceea ce vrem noi ca ei să învețe, dispariția completă a mentalităților care spun că educația se face prin disciplină totală cu țipete și amenințări, centrarea predării pe copil, pe dorințele și nevoile sale, folosirea de tehnici noi și moderne de predare, sesiuni de training pentru profesori, schimburi de experiență cu profesori din străinătate și formarea a noi generații care să iubească și să aprecieze școala pentru ceea ce este, o poartă spre descifrarea miilor de mistere pe care le ascunde această lume.

Speak Your Mind