Băiețelul (Autor Helen E. Buckley)

Odată un băiețel a mers la școală–

Școala era mare iar el era un băiețel mic și tăcut.

Iar când băiețelul a aflat că poate intra în clasă

Și pe o usă din curte, a fost foarte fericit.

Iar în acel moment, școala nu i s-a mai părut așa de mare.

 

 

Băiețelul mergea de ceva vreme la școală când, într-o dimineață,

Profesoara le-a spus: ” Azi vom desena”.

“Perfect!” s-a gândit băiețelul. Lui îi placea să deseneze.

Putea să deseneze orice

Lei și tigrii, pui de găină și văcuțe, trenuri și vapoare.

Și-a scos creioanele din cutie și a început să deseneze.

 

Dar profesoara a spus:” Stai, nu începe acum să desenezi”.

Și a așteptat până toți copii au fost gata.

“Acum”, a spus prefesoara, “vom desena niște flori”.

“Perfect!” s-a gândit băiețelul. Lui îi plăcea să deseneze flori.

Și a început să facă minunate flori

Cu roz și portocaliu și albastru.

Dar profesoara a spus: “Stati! Am să vă arăt eu cum se desenează o floare!”

Și aceasta avea petale roșii și tulpina verde.

“Iată!” a spus aceasta. Acum puteți începe.

 

Băiețelul privi floarea facută de profesoară

Și apoi o privi pe a sa.

I-a plăcut mai mult floarea făcută de el, dar nu a spus nimic.

Doar a întors foaia și a făcut o floare, așa cum o făcuse profesoara.

Avea petale roșii și tulpina verde.

 

Într-0 altă zi, când băiețelul a intrat în clasă,

Profesoara a spus: “Astăzi vom modela ceva din lut!”

“Perfect!” a spus băiețelul. Lui îi placea lutul.

Putea să facă o grămadă de lucruri,

Șerpi și oameni de zăpadă,elefanți și șoricei, mașini și camioane,

Așa că, a luat o bucată de lut și a început să o modeleze.

Dar profesoara a spus:” Stai, nu începe acum să modelezi”.

Și a așteptat până toți copii au fost gata.
“Și acum”, a spus profesoara, “vom face o farfurie”.

“Perfect!” a spus băiețelul. Lui îi placea să modeleze farfurii.

Și a început să modeleze farfurii de toate formele și mărimile.

“Stați! Am să vă arăt eu cum să faceți o farfurie adâncă!”

“Iată!” a spus profesoara. “Acum puteți începe!”

 

Băiețelul privi farfuria profesoarei

Și apoi o privi pe a sa.

I-a plăcut mai mult farfuria făcută de el, dar nu a spus nimic.

Doar a făcut o minge din lutul său și apoi a făcut o farfurie, așa cum o făcuse profesoara.

Era o farfurie adâncă.

 

În curând băiețelul a învățat să aștepte. Și să privească,

Și să facă toate lucrurile așa cum le făcea profesoara lui.

Și apoi, nu a mai făcut nimic original, ci doar a imitat.

S-a întâmplat însă, ca băiețelul și familia lui să se mute într-o altă casă, într-un alt oraș.

Și băiețelul a mers la alta școală, mai mare decât cealaltă școală.

Iar pentru a ajunge în clasă, el trebuia să meargă mult pe un coridor foarte lung.

 

În prima sa zi acolo, profesoara a spus:

“Astăzi vom desena”. “Perfect!” a spus băiețelul

Și a așteptat ca profesoara să le spună ce au de făcut.

Dar profesoara nu a spus nimic. Doar s-a plimbat prin cameră.

Când a ajuns la băiețel l-a întrebat:

“Tu nu vrei să desenezi?”

“Ba da!” a spus băiețelul.

 

“Dar cum sa il fac?” a întrebat el.

“Oricum îți place ție!” a spus profesoara.

“Orice culoare?” a întrebat băiețelul.

“Orice culoare!” a spus profesoara.

“Dacă toți ați face același desen și ați folosi aceleași culori,

Cum aș putea să știu cine a făcut și ce?”

 

“Nu știu”…a răspuns băiețelul.

Și a început să deseneze…

O floare cu petale roșii și tulpină verde.