În lumina lunii, un mic oușor stătea pe o frunză. Dar într-o duminică, de dimineață, soarele a răsărit iar din oușor a ieșit o mică omidă înfometată. A început să caute niște mâncare.
Luni a mâncat un măr. Dar încă îi mai era foame.
Marți a mâncat două pere. Dar încă îi mai era foame.
Miercuri a mâncat trei prune. Dar încă îi mai era foame.
Joi a mâncat patru căpșuni. Dar încă îi mai era foame.
Vineri a mâncat cinci portocale. Dar încă îi mai era foame.
Sâmbătă a mâncat o o prăjitură de ciocolată, un cornet cu înghețată, un castravete murat, o felie de brânză, o bucată de salam, o acadea, o felie de plăcintă cu cireșe, un cârnat, o brioșă și o felie de pepene.
În acea seară, pe omida cea înfometată a durut-o rău burtica!
A doua zi a fost din nou duminică iar omiduța a mâncat dintr-o frunză verde și bună și s-a simtit mult mai bine!
Acum nu-i mai era foame! Și nici nu mai era o omidă mică ci era o omidă mare și grasă!
Apoi și-a construit o căsuță în jurul lui numită cocon și a stat în ea vreo două săptămâni. Apoi a făcut o gaură în căsuța sa și a iesit afară.
Iar acum era un superb fluture!
Speak Your Mind
You must be logged in to post a comment.