Simbolurile sărbătorii Sfântului Nicolae

Simbolurile sărbătorii Sfântului Nicolae

De-a lungul vremii, multe povești și legende despre Moș Nicolae au fost spuse și scrise. Fiecare simbol al acestei sărbători a fost interpretat sau reinventat astfel încât, pe lângă tradiționala poveste a Sfântului Nicolae, cel care le-a ajutat pe fetele sărace ale unui nobil, au mai apărut și alte povești frumose.

Vă prezentăm câteva dintre aceste povești și legende.

Darurile din cizmulițe

La marginea unui sat trăia odată un moşneag ursuz şi tare supărăcios. De urâcios ce era, nici nevastă nu-şi luase şi nici feciori nu avuse. Nici măcar un căţel nu-şi găsise adăpost în ograda moşului. Cel mai mult, bătrânul era supărat pe copii; când le auzea glasurile pe stradă ieşea şi-i alunga cu pietre. Dar, într-o iarnă mai aspră, moşneagul căzu la pat bolnav. Nu era nimeni care să-l îngrijească. Doar copiii care locuiau prin apropiere s-au mirat că moşneagul cel răutăcios nu se mai iveşte la gard ca să-i alunge. Câţiva copii mai curajoşi s-au gândit să bată la uşa vecinului lor cel ursuz. Deoarece nu le răspunse nimeni, intrară în casă nepoftiţi. Găsindu-l pe bătrân aproape îngheţat de frig, ei se grăbiră să facă focul. Fugiră la casele lor şi, în grabă, negăsind repede ceva mai potrivit, îşi umplură ghetele şi cizmele cu cărbuni. Nici nu-şi dădură seama că se întoarseră la casa bătrânului desculţi.  Din cărbuni se încinse un foc puternic şi bătrânul se învioră. Înduioşat de sufletul bun al celor mici, moşneagul se gândi să-i răsplătească. În dimineaţa următoare, toţi copiii găsiseră, în locul încălţămintelor murdare de cărbuni, cizmuliţe noi, pline cu dulciuri, jucării şi bani. De atunci, în fiecare iarnă, bătrânul pregătea surprize copiilor. Pentru că devenise atât de bun şi darnic, Dumnezeu îl preschimbă într-un Sfânt şi-l însărcină să-i ocrotească şi să le aducă bucurii copiilor cuminţi.

Ce ne aduce Moș Nicolae

Odată , mai demult, printr-un sat îndepărtat trecu un moşneag gârbovit de ani. Moşul cu barba albă se căznea să ducă un sac peticit, ros de vreme. Deodată zări doi copii care se jucau în faţa unei case. El le ceru să-l ajute să ducă, pentru o bucată de drum, povara ce-i frângea spatele. Unul dintre copii îl refuză, spunând că are lucruri mai importante de făcut şi oricum greutatea aceea e mult prea mare pentru el. Dar celălalt, cu inima mai bună, se învoi să-i dea ajutorul. După un timp, moşul se opri din drum şi ceru copilului care-l însoţea să pună sacul jos şi să-l desfacă. Apoi îl îmbie să-şi aleagă ceva de acolo, drept răsplată pentru ajutor. Sacul, care nu era oarecare, ci unul fermecat, era plin de bogăţii: haine scumpe, bijuterii din aur…Dar copilul nu-şi alese niciunul dintre acestea. Printre lucrurile moşneagului găsi şi o pereche de pantofiori. Se gândi cu bucurie că-i va putea înlocui pe ai săi din picioare, care erau vechi şi-l cam strângeau. Îşi luă la revedere şi se întoarse la tovarăşul său de joacă și  îi povesti toate cele ce i s-au întâmplat. Dorind să primească şi el un cadou, acesta o luă la fugă şi îl ajunse pe moşneag din urmă. Îi spuse că e gata să-l ajute şi el dacă, în schimb, va fi lăsat să-şi aleagă un dar din sacul fermecat. Aşa se şi întâmplă. Numai că, fiind lacom, îşi alese din sac un toiag greu de aur. Cei doi copii plecară fiecare spre casa lor. A doua zi de dimineaţă, copilul care-şi alese pantofiorii îi găsi plini de bani, dulciuri şi jucării. Iar cel care fusese rău la suflet şi lacom, în locul toiagului de aur nu găsi decât o crenguţă uscată. Cei doi copii şi-au dat seama că bătrânul pe care-l întâlniseră nu era altul decât Moş Nicolae. Căci aşa este acest moşneag: celor buni le oferă daruri, iar pe cei răi îi pedepseşte dându-le câte un beţişor.

Moş Nicolae, cel blând, protector al copiilor

Acest obicei al darurilor oferite de Moş Nicolae vine de la cunoscuta blândeţe a acestuia, mai ales că, aşa cum se spune, la sfârşitul vieţii, el  şi-a donat întreaga avere săracilor, fiind foarte milostiv. De asemenea, se ştia, în tradiţia populară, faptul că Sfântul Nicolae era un justiţiar, de aici şi nuieluşa care era un motiv de îngrijorare pentru copiii mai puţin cuminţi. Această nuieluşă a apărut, în imaginaţia populară, de la faptul că Sfântul Nicolae cel real a fost episcop, a avut o cârjă episcopală, iar lumea a reţinut că el era un om corect, că îi pedepsea pe cei care făceau diverse rele. Ajunul acestei sărbători este considerat ca fiind foarte important, se făceau pregătiri pentru cadourile care erau puse în ciuboţele. Dacă la Crăciun cadourile se pun sub brad, acum Moş Nicolae aduce cadouri în ciorăpei, ciuboţele şi se spune că el coboară pe horn, pentru a-şi duce la îndeplinire misiunea. Despre această venire a moşului pe horn se vorbeşte într-o legendă care povesteşte despre acele fete care erau sărace şi care doreau să se căsătorească, astfel că, moşul intrând pe hornul casei, la fiecare le-a dat câte un săculeţ cu bani sau cu aur.

Păzitorul soarelui şi al luminii

La sfârşit de an, o dată cu îmbătrânirea timpului calendaristic, sunt consemnate, în calendarul popular, o serie de sărbători ale sfinţilor moşi precum Moş Andrei, Moş Nicolae, Moş Ajun, Moş Crăciun, urmând ca o dată cu înnoirea anului să apară alţi sfinţi, tineri, începând cu Sfântul Vasile care, de cele mai multe ori, apare în tradiţia populară ca un tânăr cu multă voie bună, vesel, continuând cu Sfântul Gheorghe, Sfântul Toader.  Sfântul Nicolae este uneori considerat, în tradiţia populară ca fiind foarte important, imediat după Sfântul Arhanghel Mihail, din acest motiv el aflându-se la miazănoapte, astfel că în noaptea de Anul Nou, atunci când se deschid cerurile el poate fi văzut. De asemenea, importanţa pe care o are Sfântul Nicolae este redată în credinţa populară prin faptul că Dumnezu l-a desemnat să păzească porţile cerului. Timpul este îmbătrânit, ziua este scurtă, noaptea este lungă, iar omul arhaic a considerat că soarele, supărat de atâtea nelegiuiri, străluceşte din ce în ce mai puţin, îşi pierde puterea. „Acest fapt a fost pus în relaţie cu Sfântul Nicolae care păzeşte astfel lumina, soarele, pentru ca acesta să nu se stingă de tot sau să scape prin porţile cerului. În tradiţia populară se spune că porţile cerului sunt păzite de doi sfinţi, unul tânăr, Toader, şi de unul bătrân, Nicolae. În tradiţia populară se spune că de Sfântul Nicolae ziua începe chiar să crească, deşi, evident, acest lucru nu se întâmplă decât după solstiţiul de iarnă“.

Un bătrân cu barba albă, care aduce zăpadă de ziua lui

Moş Nicolae apare cel mai des în legendele populare româneşti, mai ales în Maramureş, ca un bătrân cu barba albă călare pe un cal alb care trebuia să aducă neapărat, de ziua lui, zăpadă. De altfel, în această zi se făceau şi previziuni meteorologice, astfel că dacă ningea în acea zi, oamenii din vechime se aşteptau la o iarnă scurtă, iar dacă nu ningea, oamenii se aşteptau la o iarnă lungă. De obicei, astfel de previziuni meteorologice se făceau cu precădere în ajunul marilor sărbători, aşa cum erau şi la Anul Nou, Bobotează, făcând parte din categoria practicilor ritual-ceremoniale din preajma marilor sărbători populare tradiţionale. Tot în tradiţia populară, Moş Nicolae apare ca fiind patron al celor care călătoresc pe apă, fiind un sprijin şi o călăuză pentru toţi cei care şi-au legat viaţa de apă, fiind patron al corăbierilor, al plutaşilor. De asemenea, tradiţia populară îl menţionează ca fiind un apărător, protector al fetelor sărace, mai ales a celor necăsătorite şi se spune că le căsătoreşte pe cele care îşi doresc o familie. Sfântul Nicolae este foarte iubit în ţările ortodoxe, atât Grecia, cât şi Rusia îl au ca ocrotitor, de aici şi numele atât de des întâlnit al sfântului în aceste ţări. În zonele cu populaţie catolică sau greco-catolică de la noi din ţară, Sfântul Nicolae este sărbătorit mai ales de copii care fac diverse serbări, petreceri în aşteptarea darurilor. În mediul ortodox aceste sărbători au prins mai puţin, fiind mai pregnantă sărbătoarea religioasă, dar Sfântul Nicolae este văzut ca un protector al copiilor, precum şi al tinerilor.