Poezii despre iarnă (partea întâi)

Apus de iarnă (Marin Moscu)

Soarele pe după deal
Se ascunde, lasă cerul,
E-un frumos apus de iarnă,
Vine noaptea, vine gerul!

Noi intrăm la căldurică,
Ne gândim la grădiniță –
Până mâine somnul vine
La sprâncene și guriță!

Ce frumoasă este zăpada! (Vasilica Tianu )

A venit cam fără veste
Iarna cea adevărată
Și așa, ca-ntr-o poveste,
Fulgii albi încep să cadă.

Peste pomi și peste case
Se asterne dintr-o dată
Un veșmânt pufos și moale
Din steluțe de zăpadă.

Pe uliță la urcus
S-a făcut un derdeluș.
Băieței dar și fetițe
Trag acum de săniuțe.

Iar prin curți apar deodată
Oameni mândri de zăpadă
Cu căciuli dintr-o căldare
Și cu mături în spinare.

Fumul negru de pe case
Se strecoară către cer.
Ce frumoasă e zăpada!
Da, păcat că este ger.

De prin casele vecine
Se ridică tot la cer
Un miros de mere coapte
Și-un colind cu Lerui Ler.

Copiii iernii (Aurora Luchian)

Șade Iarna gânditoare
Și plânge de supărare,
Văzând Gerul lenevos,
Sforăind pe-o piatră, jos.

Lânga el, lungit, citea
Într-o carte groasă, grea,
Vântul, vrând s-asimileze
Lucruri să-l înnobileze.

Crivățul, asta e bună!
Chircit într-o văgăună,
Și cosea cu fir de-argint,
O haina până-n pământ.

Sfios, loial, Fulg de Nea,
Zărind-o pe mama sa,
Mâhnită și-ndurerată,
Alergă la ea îndată.

– Nu te întrista, mămică,
Iată eu și Pufulică,
Noi cuminții tăi copii,
Îți vom face bucurii.

Și-a șters mama, ochișorii,
Privind cu drag, fulgișorii
Cum s-au jucat, chicotit,
Până veselă-a zâmbit!

Ficele iernii – Ianuarie

Eu sunt luna cea geroasă
Care ori te ține-n casă
Lângă sobă și plăcinte,
Ori, cum știi de mai-nainte,
Te invit cum se cuvine
Să ne cunoaștem mai bine.

Pune-ți haine cât mai groase
Și ghetuțe călduroase
Apoi mergi pe derdeluș
Și așteaptă nițeluș
Să mai iasă de prin case
Mogâldețe curajoase.

Îți promit fără tăgadă
Că vă dau multă zăpadă
Și pe ramuri promoroacă
Să vă facă chef de joacă
Adunați-vă gramadă
Nimeni să nu stea la coadă.

Și dacă mai ai răbdare
Am să-ți dau și putin soare
Asta, doar pe la amiază
Că nu vrei de Bobotează
Să-ți ofer spre delectare
O excursie la mare.

Poate vrei să vin mai rar
Că-s mai aspră decât par
Însă nu te-am întrebat
Dacă-ai vrea să fiu băiat.
Nu mă supăr dacă, chiar,
Tu dorești să-mi spui Gerar.

Friguroasa iarna (Virginia Anitescu)

A-nceput să cearnă
Friguroasa iarnă.
Hai, băbuță cerne,
Fulgi de nea așterne,
Să ferești de vânt
Fir de grâu plapând.
Pune flori pe geamuri
Și mai fă-mi, băbuță,
Drum de săniuță!

Grijulia iarnă

Doamna Iarnă, peste zare,
Țese plăpumi de ninsoare;
Să-nvelească, să-ngrijească,
Holdele ce or să crească.

Firele de grâu plăpând
Îi cântă iernii în gând:
-Mai stai, Iarnă, pe la noi
Cât e viforul în toi!
Să pleci doar la primăvară,
Când iarba o să răsară.

Iarna (Nichita Stănescu)

Vine-o pasăre și coase,
În fuioare de mătase,
Ale norilor atlase,
De țări lungi și lunecoase…
Vine-o fată și descoase,
Tot ce pasărea lucrase,
Și cu genele-i lucioase,
Ninge flori de nea frumoase,
Și-apoi le preschimbă în raze,
Argintând cărări și case…

Iarna

Ninge, ninge, iară ninge,
Oamenii poartă opince,
Sănioara-i bucuroasă,
Pentru c-o să fie trasă.
Copilașii stau la foc,
Pentru că e destul loc
Și afară-i liniștit,
Iar Moșul vine negreșit.

Iarna a sosit în zori

Iarna a sosit în zori
La fereastră ne-a pus flori
A venit cu gerul ei
Cu zăpadă și polei.

Cât de veseli suntem noi
Că ne aduce bulgări moi
Cu zăpadă ne jucăm
Și cu bulgări aruncăm.

Iarna a venit la noi

Ninge bate vântul
Slăbește pământul
Vezi numai zăpadă
Sănii sunt pe stradă!
Dimineața la fereastră
Găsești niște flori de gheață
Ai o săniuță
Fugi cu ea pe-afară
Iar când stai la joc
Bine-i lângă foc.