Poezii despre animale (partea întâi)

Azi pisica mea e tristă

Azi pisica mea e tristă
Că nu are o batistă
Să-și ștergă cu ea mustața
Că i-a murdărit-o rața.
Pisicuțo, stai nițel!
Îți dau eu un prosopel.
Dar până mă-ntorc cu el,
Ai grijă de șoricel!

Câinele ( de Silvia Filip)

Stă pe labe gânditor,
Mai privește câte-un nor…
Vine Petru și-i aruncă
Un os mic apoi o nucă.

– Doar atâta merit eu?
C-am lătrat și mi-a fost greu
Și vroiam un os mai mare
Să-l pot duce în spinare,

Să-mi ajungă pentr-un an…
Iar cu nuca ce să fac?
Să joc baschet c-un pisoi
Și să fac tumbă apoi…

Calul desenat (de Marin Moscu)

Nu nechează, nici nu crapă
Pietre sub copita lui,
N-are cuie în potcoave,
N-are scară să mă sui.

Are doar o formă mică
Și-o culoare maronie.
Este calul meu, sunt mândru,
Cu el am o herghelie.

Calul meu e desenat,
Seamănă cu cei din sat!

Căluțul

Eu căluțul mi-l iubesc,
Coada, coama-i netezesc
Și-o să plec în goana mare
Să vă văd pe fiecare.

Căluțul di, di, di

E frumos și nărăvaș.
Tropa, tropa prin oraș!
E căluțul, di, di, di!
Prieten bun pentru copii.

Cățeluș cu coada scurtă

– Cățeluș cu coadă scurtă,
Spune-mi cum a fost la nuntă?
– Am fost mare bucatar
Și-am mâncat numai grătar
Și-am dansat c-o pisicuță
Și-am călcat-o pe lăbuță.
Pisica s-a supărat
Și pe bot m-a zgâriat.

Cățelușii

Într-un colț, pe-o scândurică,
Mulți căței și-a lor mămică
S-au oprit și din lătrat –
Numai buni de numărat:
1 este frumușel,
2 este mai voinicel,
3 parcă e un covrig,
4 tremură de frig,
5 este micuț, pufos,
6 a căzut pe jos,
7 roade-o rămurică,
8 se-aduna-n păturică,
9 e cuminte tare,
10 spune ce îl doare.

Poate cineva se-ndură
Să îi ducă la căldură,
Să le facă o căsuță
Cu oscioare pe măsuță.

Cățelușul Azorel

Cățelușul Azorel
Stă-n ogradă chiar la el.
Dar de intră cineva
El de-ndată latră așa:
– Ham, ham, ham!

Cățelușul Azorel

Cățelușul Azorel
Face pozne, fel de fel.
E și foarte mâncăcios,
Ar roade oricând un os.

Avem și un motănel,
Nu e niciunul ca el.
Toata ziua bea lăptic
Și se spală pe botic.

Cățelușul cadou 

Am primit în dar odată
Un cățel cam plângăcios.
Semănă cu-o jucărie
Și era tare fricos.

Am avut cu el răbdare,
L-am hrănit și ne-am jucat,
Acum a crescut cam mare,
Dar pe nimeni n-a mușcat!

Mulți prieteni am acuma,
Dar cățelul meu pufos,
Dintre toți câți mă-nconjoară,
Este cel mai credincios!

Cățelușului să-mi spui

Cățelușule, să-mi spui:
Unde-i laptele?
Vezi? Nu-i!
Cine a umblat în oală,
De-o găsesc acuma goală?

Cine-i hoțul,
N-ai fi tu?
Dai din coadă, zici ca nu…
A, te-am prins!
Ești stropit cu lapte tot,
Și pe labe și pe bot.