Poezii despre păsările de curte (limba română)

Puișori, veniți la mama!

Cloșca ( de Elena Farago)

Cot-cot-cot,
Cot-cot-cot,
Fac și eu ce pot, ce pot,
Cot-co-dac,
Cot-co-dac,
Puii să-mi împac…

Ciugulesc,
Mă zbărlesc,
Și mi-i chem, mi-i chem mereu,
Că nu-i las,
Nici un pas,
Făr’de mine, eu.

Și le-adun
Ce-i mai bun –
Și seara, cu drag, le spun
Cot-co-dac,
Cot-co-dac,
Basme să-i împac.

Clonc-clonc-clonc,
Clonc-clonc-clonc,
Și-i adorm apoi așa,
Încălziți
Și păziti
Sub aripa mea.

Cloșca moțată

Cloșca noastră cea moțată
Este foarte supărată,
Scurmă curtea, răscolește
Și mereu cotcodăcește
Fiindcă puii ei moțați
Tare-s neastâmpărați.
Le tot spune și-i învață,
Tot mereu le dă povață.
Însă puii-s mici, nu știu
Și tot strigă: piu, piu, piu!

Cocoșul

Cocoșel cu creasta creață
Cântă dis-de-dimineață.
E-ncălțat cu ciuboțele,
În urechi poartă inele
Și pe cap un piepten roș,
Știm și noi c-avem cocoș.

Doi boboci

Doi boboci, micuți de rață,
Au plecat de dimineață,
Pe o margine de lac,
Și vorbindu-și: mac, mac, mac!
Într-o tufă de răchită,
Stă o pisică pitită –
Unde-ați plecat, voinici?
Ei răspund: pe-aici, pe-aici!

Două rațe sub un fag

Două rațe sub un fag
Ce mai gălăgie fac,
C-au găsit un rac în lac
Și mărgele în șirag.

Șase rațe, mari și grase,
Fac într-una boroboațe.
Au furat din șase vase
Șase coji de mere rase!
Vai, vai, vai ce rațe hoațe!

Gâsca

Ga, ga, ga pe la cotețe
Cine-mi dă întâi binețe?
Gâsca albă și cu moț
Hai, oprește-o dacă poți.

O rățușcă îmbufnată

O rățușcă îmbufnată
Stă pe mal cam supărată:
– Mac, mac, mac și mac, mac, mac
Eu în baltă nu mă bag
Că mă ud pe lopățele,
Nu mai pot să merg cu ele!

– Ga, ga, ga!, râde gânsacul.
– Oac, oac, oac!, strigă brotacul!
Unde ați mai văzut voi,
Dragi copii de pe la noi,
O rățușcă îmbufnată
Să nu vrea să intre-n baltă?

Măi rățușcă mititică,
Intră-n baltă fără frică,
Acolo te răcorești
Și prieteni buni găsești.

Puiul

Un pui mic și auriu
A scos capul din găoace
Dar pisoiul cel zglobiu
Dă cu gheara să-l înșface.

Closca însă a prins de veste
Pe pisoi l-a ciugulit
Și acum puișorul este
Sub aripă ocrotit.

Puiul politicos

Din oușor puiul cel mic, politicos
A ciocănit și a întrebat:
– Mămico, pot să ies, te rog frumos?
Și cloșca spre lume l-a îndemnat.

Și a pornit-o prin ogradă
Curios să știe și să vadă.
El n-a uitat salutul cald
Celor din curte adresat.

Un “Bună ziua” și “Te rog frumos”
Tot spune puiul cel politicos.
Și toți zâmbesc când îl zăresc,
Cu toții-l plac și îl iubesc.

Și a pornit către gâscanul furios
Și, neatent, s-a împiedicat.
În praf puiul politicos
De maniere nici o clipă n-a uitat.

– Vă rog să m-ajutați să mă ridic!
Și curtea toată a încremenit,
Pentru că el, gâscanul cel voinic,
Doar de scandal a auzit.

Dar o minune atunci s-a întâmplat,
Gâscanul a zâmbit și s-a îmbunat.
Cu o aripă din țărână l-a luat
Și i-a vorbit pe-un ton civilizat.

– Ești mic, dar bine educat.
Pe mine m-ai convins și-am învățat
Oriunde mergi, pe un’ te-oi duce
O vorbă dulce mult aduce!

Rățoiul bucătar

La Vagon Restaurant
E rățoiul bucătar,
Cu un șorț legat la gușă,
Scoate capul grav pe ușă:
– Pentru prânz am să vă fac
Cozonac cu mac, mac, mac!

Rățușca harnică

Vine rața de la baltă
Cu codița ridicată
Și se urcă-n foișor
Ca să facă-un oușor
Pentru domnul Nicușor.
Nicușor îi mulțumește
Pentru oul ce-l primește.