Poezii despre Animalele din pădure (limba română)

Brotacul

Pe o margine de lac
Se răsfață un brotac
Și, urcat pe-un brusture
Pielea să nu-l usture,
Se tot uită către soare:
– Uf, ce zăpușeală mare!
Tot mai bine e în lac!
Oac, oac, oac!

Fluturii (Elena Farago)

Fluturi albi și roșii,
Și pestriți, frumoși,
Eu îi prind în plasă,
Când mama mă lasă.
Eu îi prind din zbor,
Însă nu-i omor;
Ci mă uit la ei,
Că sunt mititei,
Și frumosi, și-mi plac,
Dar eu nu le fac
Nici un rău, deloc.
Și dacă mă joc
Cu vreunul, știu
Binișor să-l țiu
Și pe toți, din plasă,
Îi ajut să iasă,
Și să plece-n zbor
După voia lor.

Iepuraș, ce faci aici?

Iepuraș, ce faci aici?
Îl întreabă Moș Arici.
De ce plângi așa de tare?
M-am speriat de niște fiare.
Stau acolo lângă lac
Și tot strigă oac-oac-oac.

Melcul supărat

Vine melcul supărat
O furnică l-a pișcat
Și cum vine pâș, pâș, pâș
Întâlnește-un cărăbuș.
Și din gură el striga
Fugi de-aicea nu mai sta
Dă-te-n colo nu sta-n drum
Că te iau în coarne acum.

Am găsit un iepuraș

Am găsit un iepuraș
La cosit de grâu.
Îl pierduse prin trifoi
Poate mama lui.

L-am luat și l-am adus
Pân-la mine acasă,
Tremura în mâna mea
Blana lui frumoasă.

Nu te teme, iepuraș,
Am livada plină!
Și-o să-ți dau să crești voinic
Varza din grădină!

Căprioara

Peste podul de la moară
A trecut o căprioară.
Am strigat-o din cărare
Să nu fugă-așa de tare.

Că nu-s lup și nici dulău
Ca să-i fac cumva vreun rău.
Ea de mine nu se teme,
Dar mi-a zis că n-are vreme.

În pădure lângă tei
O așteaptă puii ei.

Ciocănitoarea

Sanitarul priceput
E mândră ciocănitoare
Când livada poartă-n scoarțe
Bube vechi, dăunătoare.

Ea cu ciocu-n plin lovește
Viermii care dorm, ascunși,
Până mugurii de soare
Și de farmec sunt pătrunși!

Cumătra vulpe (Otilia Cazimir)

Țipă gâștele și zboară,
Zboară penele-n poiană…
– Ce-o fi asta, surioară?
– Ia, o vulpe năzdrăvană:

Cum stătea-n tufiș la pândă,
Costelivă și flămândă,
S-a gândit că pentru masă
N-ar strica o gâscă grasă…

Unde-s mulți, puterea crește…

– Să poftească-aici, urâta!
Și-au sărit mai mare dragul –
Catincuța mea cu bâta,
Ilenuța cu ciomagul.

Cățelușii sar și ei
Vulpea s-a grăbit, neroada,
De era să-și lase coada
Între colții lui Grivei!

…În poiană pasc la soare
Șapte gâste, trei mioare,
Și e liniște-n dumbravă.
Asta zic și eu ispravă!…

Un arici

Un arici
Cu ochii mici
Și cu bot catifelat,
Lângă gard s-a tupilat,
Necăjit și supărat
Că l-a plouat.
– Mai arici cu ochii mici,
Hai în casă la căldură,
Unde nimeni nu te fură,
Sus după cuptor să stai,
Să nu capeți… Guturai.

Un bondar și o albină

Un bondar și o albină
Se urcau pe-un fir de floare
Ca să vadă cum e vremea:
Dacă plouă sau e soare.

Ajungând printre petale
Pe nectar s-au așezat
Și văzând cât e de dulce
Ei s-au pus pe ospătat!

Vulpea șireată

Cât e vulpea de șireată
S-a-nșelat și ea odată
C-a furat dintr-o grădină
Un cocoș de plastilină.

Vulpea

Umblă vulpea prin pădure
Ce să fure, ce să fure?…
Fură coaja de pe tei
Și-mpletește papucei:
Pentru dânsa o pereche
Că și-a rupt-o pe cea veche.
Pentru el, jupân vulpoi
O pereche mai de soi.
Pentru puișorii ei
Papucei mai mititei
Să-i rupă mai cu temei.

Veverița

Veverița din pădure
Vrea nuci multe și alune.
Vine și îmi dă lăbuța,
Ce fricoasă e drăguța!

Are puișori micuți,
Nebunatici și drăguți,
Cu ochi mari și frumușei,
Nu te mai saturi de ei!

Ursul zburător

În balon zbura un urs
Peste case tot mai sus.
Dar a amețit, și jos
Iute, iute s-a întors.

Ursulețul meu

Ursulețul meu nu știe
Nici măcar o poezie!
Dar eu știu câte poftești,
Ți le spun dacă dorești!
Ursu-i tare mititel,
Învăț eu și pentru el.

Ursulețul Martinel

Ursulețul Martinel
A-nvățat un cântecel,
Și îi place că-i ușor:
Mor, mor, mor
Și iărași mor.