Poezii despre “Insecte”

Buburuza și ghiocelul (Ianoș Turcanu)

Dimineața, în grădină,
A ieșit un ghiocel.
Raze blânde de lumină,
Soarele-ndreptă spre el.

O roșcată buburuză
L-a privit, l-a tot privit
Și, c-un zâmbet cald pe buze,
Lânga el a adormit.

Când să plece mai departe
Buburuza, ce-a văzut?
Punctele, vai, de pe spate,
Câte unul au căzut!

Nu vă fie de mirare
Că, având doar un picior,
Ghiocelu-n graba mare,
I-a sărit în ajutor.

Zâna Primăverii vine,
Bucuroasă, lângă ei,
V-ajutați? E foarte bine!
Bravo! Bravo, dragii mei!

Licuriciul

Cam la vreme de hotar
Între zi și noapte,
S-a oprit un mic hoinar
Pe un crin muiat în lapte,
Și tot scapără amnarul
Să-și aprindă felinarul.

Copilul și furnica

Un copil din grupa mică
O întreabă pe furnică:
– Ce tot cari, tu, în spinare
Cât este ziua de mare?
Nu ți-e greu, nu obosești?
Stai puțin să te odihnești!

– Of, nu pot, copile dragă,
Eu muncesc ziua întreagă,
Car, adun în mușuroi
C-am copiii mici… și-apoi
Ai și tu părinți ca mine,
Știi cât muncesc pentru tine?

Gărgărița (Silvia Filip)

Gărgărița-i roșioară,
Sprintenă și voiajoară.
Zboară iute pe câmpie
Și miroase-o păpădie.

Se-ntâlnește c-un gânsac,
Cenușiu și cam posac,
Și-l salută cu blândețe:
– Seara bună, măi, gânsac!
Un-te duci fără de veste?
La plimbare mergi agale
Ori pornii la vânătoare?

Gospodina (Otilia Cazimir)

O furnică duce-n spate
Un grăunte jumătate.
-Încotro, fugi, surioară?
-Ia mă duc și eu la moară.

Și-s grăbită, și-s grăbită,
Că mi-i casa ne-ngrijită,
Și mi-s rufele la soare
Și copiii-mi cer mâncare.

Că la noi în mușuroi,
Nu e timp pentru zăbavă
Și de n-am fi de ispravă,
Ar fi vai și-amar de noi.