Poezii despre vară pentru copii (partea întâi)

Animat e codrul, vara!

Dinspre crâng, ca și o boare,
Sosi o ciocănitoare
Vestind bucuroasă-n sat
Că vara s-a-nveșmântat.

Codru-i verde, răcoros,
Iarba-i un covor pe jos!
Zmeura s-a înroșit,
Trilul e neobosit.

Și Martin, greoi, săracul,
Din tufe nu-și saltă capul;
Mâncând fragi, mure, de zor,
Lânga el și-un puișor!

Urechilă, fricos mare,
Fuge că i se năzare.
L-a-ngrozit doamnă Mierliță
C-a foșnit o frunzuliță.

Aricelul și bursucul
Nu își mai ascund năsucul.
Lupii sunt la vânătoare
De gingașe căprioare.

Doar vulpița cea roșcată
Dă târcoale la poiață.
Hei, Dulău e fioros
Și nu are glas mieros!

Să-ndrăznească dacă vrea!
Mândria, codița sa,
Va fi petece. Păcat.
Nu veni lelița-n sat!

Trece șopârla prin iarbă,
Poate are niscai treabă;
Și-ncântată a strigat:
-Codru’ parcă-i fermecat!

Bujorul

Sunt o floare colorată
Cu petale îmbrăcată.
Înfloresc numai sub soare
Și am o plăcere mare
Când vin gâzele la mine
Și le văd că se simt bine.

Cărăbușul de aramă (Lucian Blaga)

Din belșugul de verdeață
Cărăbușul de aramă
Vine din turnătoria
Verii, să-l luam în seamă.

Zgomotos ca o reptilă
Printre vreascuri se avântă,
Să arate că-i din lumea
Celor ce nu prea cuvântă.

Prinse veste de viață
Ce se-ncinge, rug, în umbră
Unde ne-am întins, tu basmul,
eu ardorile și tundra.

Cărăbuș te ia cu iures.
Te încearcă pe la glezne.
Îl alungi, el vine iarăși.
Pe-altă parte e mai lesne.

Ca suveica rândunica
Țese pânzele de vară.
Ah, ce cald e! Va să plouă
ecvatorial pe seară.

Susur mare de lăcuste
Și de gâze fără număr.
Cărăbușul de aramă
S-a oprit pe caldu-ți umăr.

Mișcă? Stă să-nchege gânduri?
Se destinde? Se descalță?
Parc-ar ști că de pe umăr
numai zboru-l mai înalță.

Și o ia către stăpânul
iulie, cuptorul – astru,
să ne ducă fericirea
spre uitare în albastru.

De dragul verii (Aurora Luchian)

De niciunde, fără veste,
Veni vara ca-n poveste
Cu flori multe în panere,
Fructe dulci ca și o miere,
Spice aurite-n soare
Și cu ploi răcoritoare.

Cum pășește delicat,
Zici că-i fiică de-mpărat!
Dând din genele de iarbă,
Cu finețe, fără grabă,
Ea presară peste lume
Zile lungi și zile bune.

Prin codru când a călcat,
Păsările i-au cântat!
Printre ierburile mii,
Greierașii-n cor: cri! cri!
Dar și-n bălțile discrete
Broscărimea dă concerte.

Toate doar de dragul ei!
Și voioșii prichindei
O adoră ca pe soare,
C-a adus vacanța mare
Și-o roagă c-a altă dată:
– Să nu mai pleci niciodată!

Floarea soarelui

Am găsit o floricică
Galbenă, voinică.
Am găsit-o în grădină
Stând de vorbă cu-o vecină.

Ea a spus că are-un frate
Tare călduros
Ce stă toată ziua
Pe-un cer luminos.

Învățăm culorile

M-au rugat ieri florile
Să le-nvăț culorile.
Alb e omul de zăpadă,
Roșu-i mărul din livadă.

Morcovu-i portocaliu
De când pe pământ îl știu.
Verde-i iarba și pădurea
Cucului zburând de-aiurea.

Și albastru-naltul cer,
Norii care ploaie cern.
Galben soarele-i și luna,
Grâul, când sună combina.

Tot așa, voi mândre flori,
Înfloriți după culori.

Lacul (Mihai Eminescu)

Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă.

Și eu trec dealung pe maluri,
Parcă-ascult și parcă-aștept
Ea din trestii să apară
Și să-mi cadă lin pe piept;

Să sărim în luntrea mică
Îngânați de glas de ape
Și să scap din mână
Și lopețile să-mi scape;

Să plutim cuprinși de farmec
Sub lumina blândei lune-
Vântul-n trestii lin foșnească
Unduioasa apă sune!

Păpădia

Păpădia nu e floare
Parcă e un pui de soare,
Care tot umblând hai-hui…
S-a pierdut de tatăl lui.

Ploaia

Vara maci dansează-n vânt
Și-i dogoare mare.
După soare, nori apar
Norii aduc ploaie.

Uneori vine și vântul
Care plimbă norii,
Și, precum un cavaler,
Dă onoare ploii.

Pic, pic, pic… s-aude rar
Apoi se-ntețește.
Boabe limpezi de cristal
Iarba verde crește.

Norii grei, purtați de vânt,
Sus pe cer se ceartă.
Atunci tună pe pământ,
Fulgeră deodată.

Chiar și grâul s-a-nălțat
Bucuros că-l plouă.
Doar pe spice au rămas
Picături de… rouă.

După ploaie, sus pe cer
Curcubeu s-arată.
Aerul să-l tragi în piept
Cu puterea toată.

Florile parcă-au crescut,
Totu-i prospețime.
Păsările s-au pornit
Să caute râme.

Într-o curte, trei copii
Spun o ghicitoare.
Lângă soare și lumină
Mai trebuie… ploaie.

Vacanța mare

Se zvoneste că azi vine
Cineva iubit. Dar cine?
Strigă Radu, voios tare:
-Azi vine vacanța mare!

Iată că a poposit,
Pe toți ne-a înveselit,
De-acum joc și veselie
Libertate, bucurie.

De vă doriți apă, soare,
Veți putea merge la mare.
Răcoarea o adorați?
Sus pe munte să urcați.

Dac-aveți bunici la țară,
Mult răsfaț vă înconjoară.
De bunici ești ocrotit
Și scăldatu-i gratuit.

Vacanță, te-am așteptat,
Ai venit și-i minunat.
Ziua-i lungă, cu mult soare,
Te iubim, vacanță mare!