O omidă temerară!
O omidă temerară
Cocoţată într-un copac
Ronţăia tot ce-o înconjoară
Lăsând bietul pom sărac.
Doar o frunză mai avea
Unde somnul să şi-l facă
Şi grăbită cum era
Şi-a mâncat propria cracă!
Căzu pară mălăiaţă
Aşteptată jos să vină
În gura lui Nătăfleaţă
O stimabilă găină
Doar o frunză mai avea
Unde somnul să şi-l facă
Şi grăbită cum era
Şi-a mâncat propria cracă.
Foarte dragut cantecelul!