Alfabetul Meseriilor (poezie pentru copii)

Ce frumoase meserii

Sunt pe lume,dragi copii!

Eu la toate mă gândesc,

Chiar de azi, cum e firesc!

A. Aviator aş vrea să fiu,

Să zbor în zările albastre,

Către seninele-nălţimi,

La fel ca visurile noastre!

B. Pâini pufoase,rumenite,

Din cuptor mereu ne scoţi.

,, Bun brutar avem!”vor zice

Oamenii la masă, toţi!

C. Croitor, dacă m-oi face

După plac o să vă-mbrac,

Stofă voi avea şi metru,

Aţă, foarfece şi ac.

D. Dacă aş fi depanator

Motoare grele-aş repara,

Încât în pană n-ar mai fi

Nicio maşină pe şosea.

E. Aş vrea să-nvăţ şi să mă joc

Tot cu cei mici, când voi fi mare,

De aceea, încă de acum,

Vreau să fiu educatoare.

F. Ca furnalist voi face parte

Din rândul clasei muncitoare,

Fier şi cărbune voi topi,

Lucrând la marile cuptoare.

G. Mi-s dragi grădinile şi pomii,

Şi florile le îndrăgesc.

Eu, grădinar vreau să mă fac,

În aer liber să muncesc!

H. Vreau să fiu horticultor,

Să plantez copaci şi flori,

Aerul curat să fie,

Sănătate,bucurie!

I. Grijuliu, pe o planşetă,

Îţi însemni, ca inginer,

Tot ce o să-ţi trebuiască

Pentru noul şantier.

Î. Alfabetul eu îl ştiu,

Pe cei mici, având răbdare,

Îi învăţ frumos să scrie.

Când voi creşte eu mai mare,

Vreau să fiu învăţătoare.

J. Tata e jongler la circ,

Îl iubesc copiii toţi.

Numerele lui le-ncerc.

Fă şi tu ca mine!Poţi?

L. Bun lăcătuş aş vrea să fiu

Să fac chei, lacăte, de toate,

Încât dulapuri, uşi maşini,

Să fie bine-asigurate.

M. Minereu să scoți din mină,

Ori cărbune, nu-i uşor,

Dar minerul nu-i doar harnic,

El e şi cutezător.

N. E sfântă munca omului la noi,

Ştim să cinstim cu toţi această muncă,

Ca normator voi şti să o măsor,

În fabrică, pe şantier, pe luncă.

O. Straşnic e şi oţelarul

Printre flăcări el e cel,

Ce preface minereul

Şi în fier şi în oţel.

P. Pădurar de vei ajunge

Nu numai puieţi plantezi,

Ci descarci şi fân ca mierea

Pentru iepuri, pentru iezi.

R. Eu în unde herţiene

Vreau să fiu specialist.

De aceea mă voi face

Radiotelegrafist.

S. Câmpia,dealurile noastre

Bogate-s, din adâncul lor,

Când voi fi mare, eu voi merge

Să scot ţiţei, să fiu sondor.

Ş. Pe drumuri lungi, pe drumuri scurte,

Pe vreme caldă sau pe ger,

Eu voi cunoaşte-ntreaga ţară,

Atunci când voi fi şofer.

T. Drag mi-e cerul ţării mele,

Cântecul de ciocârlie,

Să trag brazde pe ogoare,

Tractorist peste câmpie.

Ţ. Mămica zice –adesea:

Când te vei face mare,

Poţi fi şi tu ca mine,

O mândră ţesătoare.

U. Nu vreau supărări pe lume

Şi nu-mi place omul trist,

De-aş avea talent, aş scrie glume

Şi m-aş face umorist.

V. Avem vii nenumărate,

Din Focşani până-n Bihor,

Vreau să pot lucra-n podgorii

Şi să fiu viticultor.

X. Un unchi de-al meu e xilograf,

Artist în astă meserie,

Voi merge şi eu să văd cum

Lucrează în tipografie.

Z. O cărămidă peste alta

Şi zidul suie tot mereu.

Zidarul construieşte case,

Zidar vreau să mă fac şi eu.