Poezii despre familie

Bunica

În sobă arde focul,
Din foc scântei mici sar,
Bunica lângă mine
Citește frumos, rar.
Ea are glasul dulce,
Îmi place s-o ascult,
Bunica îmi zâmbește,
O iubesc foarte mult.
Citește, se oprește,
Poate a obosit.
Din mână cartea-i cade,
Bunica a ațipit.

În vacanță la bunici 

În vacanță la bunici
Vin și cei șapte pitici.
De la ei învaț ușor,
Alfabetul cărților.
Albă ca Zăpada are
Ca și ei, multă răbdare,
Să-mi arate pe-ndelete
O mulțime de secrete.
Acum știu ce spune vântul,
Ce-i răspunde-n somn pământul,
Înteleg și eu acum
Șoapta frunzei de pe drum,
Trilul păsării de noapte
Și aroma ghindei coapte.
Și mai știu că dacă ești
La bunici, parcă trăiești
Într-o carte de povești.

M-a crescut mama

M-a crescut mama în poală
Din leagăn până la școală.
Zile-ntregi și nopți de-a rândul
Mi-a vegheat somnul și gândul.

M-a-nvățat să gânguresc,
Să zic mama, să zâmbesc.
M-a-nvățat apoi prin casă
Primii pași până la masă.

M-a-nvățat să nu m-alint
M-a învățat să nu mint,
Să nu știu ce este frica,
Toate m-a-nvățat mămica.

Mama bună, mamă dragă,
Te-oi iubi o viață-ntreagă
Pentru tot ce ai facut,
Pentru că tu m-ai crescut!

Scrisoare către mama mea

Vezi mămica mea cea bună
Tare multe-aș vrea să-ți scriu
Dar sunt mică și nu știu.
Pentru mine, blândul soare,
Îți trimite o scrisoare.
Căci pe foaia din caiet
Uite, a coborât încet.
Un miez galben și fierbinte
Știu să desenez cuminte,
Fără să mă iscălesc,
Soare-nseamnă: “te iubesc”.

Are mama o fetiță

Are mama o fetiță,
Cu ochi mari, cu gura mică,
Fruntea ca o poieniță,
Genele de rândunică,
Și, pe-obraz, o aluniță.

Dar are ceva ce-i strică:
Îi e părul ciufulit,
Părcă s-au jucat în el,
Până când au obosit,
Trei motani și-un șoricel,
Și-un arici foarte grăbit.

O, ce bine i-ar ședea
Dacă și l-ar pieptăna.

Bunica și pisica

Lângă soba stă bunica,
După sobă stă pisica.
Tare-i hărnică bunica,
Tare-i leneșă pisica!
Că bunica toarce lâna,
Iar pisica doar îngână….

Și din ce toarce pisica
Nu poți împleti nimica!
Dar din ce toarce bunica
Multe poți să împletești
Dacă stai să te gândești!

Dar pisica, cum e ea,
Tot e bună la ceva:
Șoricelul dacă vine
Cine-l poate prinde, cine?
Nici tăticu’, nici mămica,
Nici bunica. Doar pisica!

Doi frați cuminți

Noi suntem doi fraţi în casă
Şi nu ne certăm deloc,
Şi suntem tăcuţi la masă,
Şi cuminţi în orice loc.

Avem hamuri, cerc şi minge,
Când pe-afară ne jucăm,
Iar când plouă, ori când ninge,
Liniştiţi în casă stăm.

Şi cu jucării frumoase
Ne jucăm tot amândoi,
Pe când mama nostră coase,
Ori citeşte, lângă noi.

Mama noastră ne vorbeşte
Şi ne mângâie duios,
Iară seara ne citeşte
Ori ne spune-un basm frumos.

Şi ne-nvaţă lucruri multe,
Şi frumoase, stând cu noi,
Şi îi place să ne-asculte
Când vorbim noi amândoi…

Şi în gândul nostru-ntruna
Auzim povaţa ei:
– Fiţi cuminţi întotdeauna
Şi fiţi buni, copiii mei!…

Eu sunt un bebe mic

Eu sunt un bebe mic
Toți îmi spun că sunt pitic.
Mama spune că sunt mare
Voi ce credeți, oare?

Familia fetiței

O familie ca a mea
Nu are nimenea:
Mămica și tăticul,
Bunica și bunicul,
Și eu, o păpușica,
Că sunt mai mititică.

Poezii despre familie (partea a doua)